Dragostea este eterna: din momentul in care iubesti un om, il iubesti pentru totdeauna. Daca iubesti un om si mai tarziu simti ca nu-l iubesti, nu inseamna decat ca nu l-ai iubit niciodata, de la bun inceput.
Aceasta este o idee foarte periculoasa. Iti da impresia unei iubiri pentru totdeauna si in viata nimic nu este pentru totdeauna... florile infloresc dimineata si pana seara se scutura.
Viata este un flux permanent; totul se schimba, se afla in miscare. Nimic nu este static, nimic nu este permanent. Ti-a fost inoculata ideea unei iubiri eterne, idee care iti va distruge viata. Te vei astepta la o dragoste eterna din partea ei, iar ea se va astepta la o dragoste eterna din partea lui. Dragostea devine secundara, durata devine principala.
Iar dragostea este o floare atat de delicata, incat nu o poti obliga sa fie nemuritoare. Poti sa ai flori din plastic; asta au oamenii - casnicii, familii, copii, rude, totul este din plastic.
Plasticul are o proprietate foarte spirituala: este etern. Dragostea reala este la fel de nesigura pe cat este viata ta. Nu poti sa spui ca te vei mai afla si maine aici. Nu poti sa spui nici macar ca te vei mai afla aici in urmatorul moment. Viata ta se afla intr-o continua schimbare - de la copilarie la tinerete, la maturitate, la batranete, la moarte, totul se schimba.
O dragoste adevarata se va schimba, de asemenea. Isi va avea suisurile si coborasurile ei, va suferi schimbari.
Este atat de simplu de inteles. Cand ati inceput sa iubiti erati prea tineri, lipsiti de experienta; cum ar putea dragostea sa ramana la fel cand ai devenit o persoana matura? Si dragostea ta va atinge o anumita maturitate. Iar cand vei imbatrani, dragostea va avea un parfum diferit.
Libertatea este cea mai inalta valoare, si, in cazul in care dragostea nu iti acorda libertate, nu este dragoste.
Osho
