vineri, 2 aprilie 2010

Cine sunt eu?


Experienta de ieri de la stomatolog mi-a placut enorm.


M-a ajutat sa inteleg ca de multe ori noi vedem altceva decat realitatea. Din dorinta doctorului de a vedea exact care este starea danturii mele am primit o oglinda micuta cu ajutorul careia sa vad unde sunt cariile mele. Si pentru cateva minute atat eu cat si doctorul ne uitam fiecare in oglinda lui, dar nici unul dintre noi nu privea dantura mea direct.


Si asa facem de multe ori si in viata. Reflectam oamenii in noi si credem ca ii vedem asa cum sunt, cine sunt ei. Dar de fapt nu vedem realitatea lor, ci o oglindire, o reflectare. Insa imaginea reflectata in oglinda nu reda niciodata realitatea, ci reversul ei. Mana mea stanga in oglinda e dreapta. Si eu nu sunt forma din oglinda, nici macar inversul formei din oglinda. Eu sunt fondul, ceea ce e dincolo de forma, sunt tot ceea ce nu se vede in oglinda, sunt ceea ce simt in fiinta mea, sunt trairile mele si felul in care percep si ma percep.


Si acum imi dau seama de capcana oglinzilor si vad cat de slaba sunt de fiecare data cand ma oglindesc intr-una din dorinta de a “vedea cum arat”. Dar realitatea nu se vede prin ochi, se simte prin tine. Si sinele nu se reflecta decat in alt sine. Si poate de aceea in ultimul timp simt o dorinta din ce in ce mai mare sa ma intalnesc cu oameni, sa descopar ce aduc ei in viata mea, cu ce vin nou spre mine si mai ales ce imi pot spune despre mine. Pentru ca oamenii cu care eu tes in fiecare zi realitatea sunt realitatea mea. Suntem asemenea paienjenilor care isi tes drumul din nimic, panza lor apare din neant, este un act de pura creatie care ii duce spre evolutie cu fiecare centimetru parcurs.


2 comentarii:

Cosmin Grapini spunea...

Interesanta tema Oglinzilor... Iata si un alt punct de vedere pe aceasta tema:
"Adesea contactul cu Oglinzile din jurul nostru este dezamăgitor. Ele nu seamănă deloc cu imaginea pe care o avem despre noi înşine, nici cu cea pe care am vrea să o proiectăm. În multe cazuri o Oglindă face rău pentru că are tendinţa de a se impune sufocând versiunea noastră despre realitate, deşi intenţia afirmată a omului respectiv poate fi pozitivă (mă întorc iar la exemplul cu părinţii care încearcă să controleze copiii cu orice preţ). Cum să ne desprindem, atunci? Acceptarea Oglinzilor este importantă, dar este doar primul pas. Al doilea pas este să părăsim viziunea pasivă şi să ieşim din cercul vicios al relaţiei. “Să ieşim” nu într-un mod radical, prin distrugere/rupere…ieşirea din situaţie este în primul rând interioară. Stadiile sunt următoarele:

a) să acceptăm că nu îl putem schimba pe celălalt (să acceptăm Oglinda şi trecutul relaţiei);

b) să renunţăm la imaginea ideală despre relaţie: să nu mai avem aşteptări nici de la omul respectiv, nici de la viitor;

c) să ne desprindem simbolic de celălalt (să acceptăm că oamenii sunt alături unul de altul doar “o bucată de drum”);

d) să subliniem interior cine suntem şi unde am vrea să fie limitele relaţiei;

e) să încercăm să trasăm acele limite, prin comunicare;

f)….(Ştiu că e mai uşor de scris, decât de pus în practică )

Cum am citit zilele acestea în folclorul electronic, “Dumnezeu nu ne trimite oamenii pe care îi vrem, ci pe cei de care avem nevoie”: în mod paradoxal, Oglinzile distructive au rolul de a ne ajuta să ne precizăm identitatea, prin contrast. Într-un mod anevoios şi chinuitor uneori, e adevărat…" (Diana Cismaru)

Anonim spunea...

Bună Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ascultawhisper sau un email ascultawhisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!